Informatii generale

Sedimentarea hematiilor apare atunci cand eritrocitele agrega sub forma unei coloane. In mod normal hematiile dintr-o proba de sange sedimenteaza lent datorita incarcaturii de suprafata negative a acestora, care face ca celulele adiacente sa se respinga cand distanta intercelulara scade sub un nivel minim. In anumite afectiuni care determina cresterea proteinelor de faza acuta (?-globuline, fibrinogen) sau imunoglobulinelor, proteinele plasmatice se ataseaza pe suprafata hematiilor si reduc potentialul de suprafata determinand agregarea hematiilor si cresterea sedimentarii acestora.

VSH-ul reprezinta rata la care sedimenteaza hematiile dintr-o proba de sange anticoagulat intr-o ora. Cu cat hematiile sedimenteaza mai repede, cu atat VSH-ul este mai mare, fiind un indicator de raspuns de faza acuta. O crestere a VSH-ului apare la cel putin 24 ore dupa initierea raspunsului inflamator, iar dupa incheierea raspunsului de faza acuta scade cu un timp de injumatatire de 96-144 ore.

In comparatie cu CRP si amiloidul A seric, VSH-ul este crescut si in situatiile in care se produce cresterea concentratiei imunoglobulinelor, complexelor imune si altor proteine.

Indicatii

• Test screening in suspiciunea de reactii inflamatorii, infectii, boli autoimune, discrazii plasmocitare.
• Monitorizarea evolutiei si tratamentului in anumite boli: arterita temporala, polimialgie reumatica, artrita reumatoida, reumatism articular acut, lupus eritematos sistemic, boala Hodgkin, tuberculoza, endocardita bacteriana.
• Diagnosticul arteritei temporale, polimialgiei reumatice.

VSH-ul nu este un test diagnostic pentru o anumita boala si nu trebuie utilizat pentru screening-ul pacientilor asimptomatici.

Pregatire pacient - à jeun/postprandial; o masa lipidica poate determina alterari plasmatice.

Specimen recoltat – sange venos.

Recipient de recoltare – vacutainer cu citrat de sodiu 3.8% tamponat sau vacutainer cu EDTA K3 (pentru metoda microfotometrica capilara).

Cantitate recoltata – cat permite vacuumul; raportul sange/anticoagulant trebuie sa fie 4/1.

Cauze de respingere a probei – cantitate insuficienta, specimen coagulat, specimen hemolizat.

Stabilitate proba

• 2 ore la temperatura camerei (18-26°C): testul ar trebui efectuat la cel mult 2 ore dupa recoltare. Daca este ratata citirea la 1 ora, sangele nu poate fi remixat si refolosit pentru VSH. Testul trebuie efectuat la temperatura camerei.
• 12 ore la 2-8°C; daca sangele a fost refrigerat, trebuie reechilibrat la temperatura camerei inaintea efectuarii testului.
• 24 ore la 4 – 8 ° C -  pentru probele recoltate pe K3 EDTA ; sangele refrigerat, trebuie reechilibrat la temperatura camerei inaintea efectuarii testului.

Metode

• metoda manuala Westergren: se aseaza tubul in pozitie verticala intr-un suport gradat milimetric si se citeste nivelul de sedimentare a hematiilor in mm dupa 1 ora; in unele teste este citit rezultatul si dupa un interval de 2 ore, dar acesta nu furnizeaza informatii suplimentare.
• metoda automata de citire VSH (cu ajutorul unui sistem de raze infrarosii) .
• metoda microfotometrica capilara: masoara capacitatea de  agregare a eritrocitelor (prima etapa a sedimentarii) in prezenta aglomerinelor, la 37°C.

Valori de referinta

Barbati:                                                                      Femei:

<50 ani: <15 mm/h                                              <50 ani: <25 mm/h

>50 ani: >20 mm/h                                              >50 ani: <30 mm/h

Semnificatie clinica

1. VSH crescut

• Boli de colagen; este cel mai util test pentru diagnosticul si monitorizarea arteritei temporale, artritei reumatoide si polimialgiei reumatice.
• Infectii, pneumonii, sifilis, tuberculoza, endocardita bacteriana subacuta.
• Boli inflamatorii: boala inflamatorie pelvina acuta, guta, artrita, nefrita, nefroza.
• Boli neoplazice.
• Cresterea imunoglobulinelor serice, mielom multiplu, macroglobulinemie Waldenström.
• Intoxicatii acute cu metale grele.
• Distructii tisulare/celulare, infarct miocardic acut, postoperator (valorile crescute se pot mentine pana la 1 luna).
• Toxemie, hipotiroidism, hipertiroidism.
• Anemia acuta sau din bolile cronice.

! Un VSH moderat crescut trebuie intotdeauna investigat.

2. VSH normal:

• Policitemie vera.
• Anemie feripriva.
• Infectii virale necomplicate, mononucleoza infectioasa.
• Insuficienta cardiaca congestiva, boala renala activa cu insuficienta cardiaca.
• Alergie acuta.
• Ulcer peptic.

! Un VSH normal nu exclude o boala organica non-inflamatorie, disfunctie de organ/neoplazie.

Valori critice - cresteri extreme ale VSH apar in limfoame, carcinoame maligne de colon/san, mielom multiplu si artrita reumatoida.

VSH >100 mm/h apare in: metastaze, boli renale (in special cele cu azotemie), infectii severe (osteomielita, endocardita bacteriana subacuta), polimialgie reumatica.

Limite si interferente

1. Variatii fiziologice:

• Menstruatia: VSH-ul creste in timpul ciclului menstrual, atingand nivelul maxim in faza premenstruala si scazand in timpul menstruatiei.
• Sarcina: VSH-ul creste continuu incepand cu a 4-a saptamana de sarcina pana in a 3-a saptamana postpartum² si atinge un nivel maxim de pana la 45 mm/h in prima saptamana postpartum.
• Nou-nascuti: VSH-ul este scazut datorita hematocritului crescut si nivelului scazut de fibrinogen.
• Femei varstnice (70-89 ani) aparent sanatoase pot avea un VSH foarte mare (pana la 60 mm/h).

2. Factori care determina VSH crescut:

• Sange refrigerat.
• Anemia: datorita numarului scazut de eritrocite; in anemia feripriva cresterea VSH nu corespunde numarului de eritrocite deoarece microcitoza concomitenta incetineste sedimentarea hematiilor.
• Macrocitoza.
• Medicamente: contraceptive orale, dextrani  (datorita absorbtiei pe suprafata eritrocitelor), anticonvulsivante, aspirina, carbamazepina, cefalotin, ciclosporina A, dexametazona, etretinat, fluvastatin, hidralazina, indometacin, isotretinoin, lomefloxacin, metisergid, misoprostol, ofloxacin, procainamida, propafenona, quinina, sulfametoxazol, zolpidem.

3. Factori care scad VSH-ul:

• Temperaturi >20-24°C.

• Hiperglicemia.
• Hiperlipoproteinemia (in special chilomicronii).
• Hipofibrinogenemia.
• Policitemia.
• Hiperleucocitoza.
• Prezenta de eritrocite anormale: microcite, drepanocite, echinocite, poichilocite, stomatocite, acantocite, sferocite (prin scaderea suprafetei necesare pentru agregarea hematiilor).
• Casexia.
• Medicamente: aspirina, aur, corticotropin, ciclofosfamida, glucocorticoizi, hidroxiclorochina, metotrexat, antiinflamatorii nesteroidiene, penicilamina, sulfasalzina, tamoxifen, trimetoprim.