Tuesday, 09 02nd

Last updateWed, 05 Feb 2014 1pm

Departament Teste Speciale

Analize medicale - Departament teste speciale

Responsabil departament: chimist principal Cornelia Cojocariu

biolog Magda Galateanu

TSH

nformatii generale

Hormonul de stimulare tiroidiana (TSH, tirotropina) se formeaza in celulele bazofile ale hipofizei anterioare si are o secventa secretorie circadiana controlata de hormonul eliberator de TSH (TRH) produs de hipotalamus. Eliberarea hipofizara de TSH constituie mecanismul central de reglare pentru actiunea biologica a hormonilor tiroidieni. TSH are o actiune stimulatorie asupra formarii si secretiei hormonilor tiroidieni, precum si o actiune proliferativa.

Determinarea TSH reprezinta testul initial in diagnosticul afectiunilor tiroidiene. Chiar si mici modificari in concentratia hormonilor tiroidieni vor determina modificari in sens invers (mult mai pronuntate) ale concentratiei de TSH. Prin urmare TSH reprezinta un parametru foarte specific si sensibil pentru controlul functiei tiroidiene, dar si pentru detectarea si excluderea unor afectiuni ale axului hipotalamo-hipofizo-tiroidian.

Nivelul de TSH este crescut in hipotiroidismul primar (tiroidian) fiind cel mai sensibil test in aceasta afectiune. Daca exista semne clare de hipotiroidism, dar nivelul de TSH nu este crescut se suspecteaza  un hipotiroidism secundar in cadrul unui hipopituitarism. Valori scazute se intalnesc in hipertiroidism. Dozarea TSH este utila in monitorizarea tratamentului la pacientii hipotiroidieni: valori scazute se intalnesc in cazul dozelor excesive de hormoni tiroidieni de substitutie. Valorile normale de TSH indica un tratament echilibrat.

Recomandari pentru determinarea TSH - diagnosticul afectiunilor tiroidiene, diagnosticul diferential al afectiunilor axului hipotalamo-hipofizo-tiroidian.

Pregatire pacient - à jeun (pe nemancate); nu se recolteaza sange pentru determinarea TSH dupa punctie bioptica tiroidiana recenta, nici dupa un act chirurgical la nivelul tiroidei.

Exista o variatie diurna a nivelului TSH: nivelul maxim este la ora 23.

La nou nascut recoltarea se face la 3-7 zile dupa nasteri

Specimen recoltat - sange venos.

Recipient de recoltare - vacutainer fara anticoagulant, cu/fara gel separator.

Prelucrare necesara dupa recoltare - se separa serul prin centrifugare; se lucreaza serul proaspat; daca acest lucru nu este posibil, serul se pastreaza la 2-8°C sau la -20°C.

Volum proba – minim 0.5 mL ser.

Cauze de respingere a probei – specimen intens hemolizat.

Stabilitate proba - 7 zile la 2-8°C; 1 luna la -20°C; nu decongelati/recongelati.

Metoda - imunochimica cu detectie prin electrochemiluminiscenta (ECLIA).

Valori de referinta

Varsta

Valori de referinta (?UI/ML)

0-3 zile

5.17-14.6

4 zile- 2luni

0.43-16.1

2-12 luni

0.62-8.05

2-6 ani

0.54-4.53

7-11 ani

0.66-4.14

12-19 ani

0.53-3.59

Adult

0.27-4.20

Pe parcursul sarcinii gravidele prezinta o tendinta de scadere usoara a concentratiilor de TSH:

- trimestrul I: 0.33-4.59 µUI/mL;

- trimestrul II: 0.35-4.10 µUI/mL;

- trimestrul III: 0.21-3.15 µUI/mL.

Factor de conversie: µUI/mL = mUI/L..

Limita de detectie0.002 ?UI/mL.

Limite si interferente

Aproximativ 3% din femeile gravide prezinta niveluri marcat scazute sau nedetectabile de TSH, ca urmare a concentratiilor crescute de HCG.

In hipotiroidismul secundar (central) pot fi intalnite valori normale de TSH, dar activitatea sa biologica este scazuta.

La pacientii spitalizati frecventa supresiei TSH este de doua ori mai mare la cei cu afectiuni non-tiroidiene decat supresia TSH determinata de hipertiroidism.

• Medicamente

Cresteri: agenti radiologici, amiodarona, atenolol, calcitonina, carbamazepina, clorpromazin, clomifen, estrogeni conjugati, fenitoin, iodura de potasiu, L-tiroxina, litiu, lovastatin, metimazol, metoclopramid, morfina, prazosin, prednison, propranolol, rifampicina, sumatriptan, tamoxifen, TRH (thyrotropin releasing hormone).

Scaderi: bromocriptina, carbamazepin, corticosteroizi, ciproheptadin, dopamina, heparina, (administrare i.v.; nivelul de heparina din lichidul de hemodializa este suficient pentru a produce interferente), levodopa, metergolin, fentolamina, somatostatin, tiroxina.

• Interferente analitice

Pot produce interferente cu unele componente ale kit-ului si conduce la rezultate neconcludente urmatoarele:

- tratamentul cu biotina in doze mari (>5 mg/zi); de aceea se recomanda ca recoltarea de sange sa se  faca dupa minimum 8 ore de la ultima administrare;

- titrurile foarte crescute de anticorpi anti-streptavidina si anti-ruteniu;

- anticorpii monoclonali proveniti de la soarece administrati la unii pacienti in scop diagnostic sau terapeutic

FT4

Informatii generale

Tiroxina (T4) este un hormon tiroidian cu efecte asupra metabolismului general, dar reprezinta si o componenta fiziologica a circuitului de reglare a glandei tiroide. Majoritatea tiroxinei circulante este legata de proteine de transport (TBG, prealbumina si albumina). Restul hormonului circula liber sub forma de FT4 (tiroxina libera), biologic activa.

Recomandari pentru determinarea FT4

Determinarea FT4 este un element important in diagnosticul clinic de rutina. FT4 se determina impreuna cu TSH atunci cand se suspecteaza afectiuni tiroidiene. Determinarea FT4 este de asemenea utila in monitorizarea terapiei de supresie tiroidiana. Determinarea FT4 are avantajul de a fi independenta de concentratia si proprietatile de legare ale proteinelor care transporta tiroxina, corelandu-se astfel fidel cu statusul clinic al pacientului.

Pregatire pacient - à jeun (pe nemancate). La pacientii hipotiroidieni, dupa administrarea de tiroxina, nivelul de tiroxina libera creste, atingand un maxim la 1-6 ore de la ingestie; in consecinta proba trebuie prelevata exact inainte de administrarea dozei urmatoare. Daca pacientul se afla in tratament cu medicamente hipolipemiante care contin tiroxina, recoltarea de sange pentru determinare FT4 se va face la 4-6 saptamani dupa intreruperea acestuia.

Specimen recoltat - sange venos.

Recipient de recoltare - vacutainer fara anticoagulant, cu/fara gel separator.

Prelucrare necesara dupa recoltare - se separa serul prin centrifugare; se lucreaza serul proaspat; daca acest lucru nu este posibil, serul se pastreaza la 2-8°C sau la -20°C.

Volum proba – minim 0.5 mL ser.

Cauze de respingere a probei – specimen intens hemolizat.

Stabilitate proba - serul separat este stabil 7 zile la 2-8°C; 1 luna la -20°C; nu decongelati/recongelati.

Metoda - imunodochimica cu detectie prin electrochemiluminiscenta (ECLIA).

Valori de referinta

Varsta

Valoare (pmol/L)

0-3 zile

8.5-34.9

4 zile- 2luni

10.6-39.8

2-12 luni

6.2-30.1

2-6 ani

11.0-22.5

7-11 ani

11.6-21.5

12-19 ani

12.0-20.6

Adult

12.0-22.0

Femeile gravide au concentratii mai scazute de FT4, corelate cu varsta gestationala. Aceasta scadere continua a nivelului FT4 se datoreaza probabil deficitului progresiv de iod:

- trimestrul I: 12.05-19.6 pmol/L;

- trimestrul II: 9.63-17.0 pmol/L;

- trimestrul III: 8.39-15.6 pmol/L.

Factor de conversie: nmol/L x 0.077688 = µg/dL; µg/dL  x 12.872 = nmol/L; ng/L x 1.287=pmol/L.

Limita de detectie – 0.300 pmol/L (0.023 ng/dL).

Limite si interferente

• Medicamente

Cresteri: amiodarona, aspirina, carbamazepin, danazol, eritropoietina, fenitoin, furosemid, heparina, L-tiroxina, propranolol, propiltiouracil, substante radiologice de contrast, tamoxifen.

Scaderi: amiodarona, anticonvulsivante (carbamazepin, fenitoin), isotretinoin, litiu, metadona, ranitidina, steroizi anabolizanti.

• Interferente analitice

Pot produce interferente cu unele componente ale kit-ului si conduce la rezultate neconcludente urmatoarele:

- tratamentul cu biotina in doze mari (>5 mg/zi); de aceea se recomanda ca recoltarea de sange sa se  faca dupa minimum 8 ore de la ultima administrare;

- titrurile foarte crescute de anticorpi anti-streptavidina si anti-ruteniu;

- anticorpii monoclonali proveniti de la soarece administrati la unii pacienti in scop diagnostic sau terapeutic.

FT3

Informatii generale

Aproximativ 80% din triiodotironina (T3) circulanta rezulta din conversia periferica a tiroxinei (T4), restul de 20% fiind produs ca atare de glanda tiroida. Numai 0.1-0.3 % din T3 seric se gaseste sub forma libera (free T3) fiziologic activa, majoritatea fiind legata de proteinele plasmatice (in principal TBG). Determinarea FT3 prezinta astfel avantajul ca este independenta de modificarile survenite in concentratia si in proprietatile de legare ale proteinelor plasmatice.

Activitatea metabolica a FT3 este de cinci ori mai mare decat activitatea FT4.

Concentratiile serice de T3 si FT3 depind in mod esential de rata de conversie periferica T4?T3. Rata de conversie poate fi diminuata:

-in afectiuni sistemice severe de cauza non-tiroidiana (neoplazii in stadii avansate, ciroza hepatica decompensata, insuficienta renala in stadiu terminal, sepsis, anorexie nervoasa) ce pot determina  “sindromul T3 scazut” caracterizat prin scaderea T3/FT3 si cresterea unui stereoizomer inactiv – „reverse” T3 (rT3), prin “redirectionarea” conversiei T4;

-ca urmare a administrarii unor medicamente: corticosteroizi, propranolol si amiodarona;

-la persoanele varstnice: concentratiile de T3/FT3 sunt cu 10-50% mai scazute fata de cele ale persoanelor mai tinere (din acest motiv, o forma usoara de hipertiroidism ar putea fi trecuta cu vederea la acesti pacienti).

In prezenta unui deficit de iod se poate inregistra o crestere compensatorie  de T3/FT3.

Recomandari pentru determinarea FT3

• depistarea unei secretii izolate de triiodotironina (hipertiroidism T3), ce poate aparea in aproximativ 10% din cazurile de hipertiroidism;

• identificarea pacientilor cu hipertiroidism subclinic, care prezinta supresie de TSH si concentratii normale de FT4 si FT3; acesti indivizi au risc crescut de a dezvolta hipertiroidism clinic manifest;

• stabilirea prognosticului la pacientii cu boala Basedow Graves (o concentratie crescuta de FT3 inainte de initierea terapiei indica o rata crescuta de recaderi);

• pentru depistarea recaderii bolii la pacientii cu hipertiroidism (cresterea FT3 poate fi un semn precoce);

• evaluarea severitatii unui hipotiroidism primar;

• monitorizarea tratamentului cu levotiroxina (pentru evitarea supradozarii).

Pregatire pacient - à jeun.

Specimen recoltat - sange venos.

Recipient de recoltare - vacutainer fara anticoagulant, cu/fara gel separator.

Prelucrare necesara dupa recoltare - se separa serul prin centrifugare; se lucreaza serul proaspat; daca acest lucru nu este posibil, serul se pastreaza la 2-8°C sau la -20°C.

Volum proba – minim 0.5 mL ser.

Cauze de respingere a probei - specimen intens lipemic sau hemolizat.

Stabilitate proba - serul separat este stabil 7 zile la 2-8°C; 1 luna la -20°C; nu decongelati/recongelati.

Metoda - imunochimica cu detectie prin electrochemiluminiscenta (ECLIA).

Valori de referinta

Varsta

Valori de referinta (pmol/L)

0- 3 zile

3.02-12.1

4 zile- 2luni

3.01-8.05

2-12 luni

2.38-9.8

2-6 ani

3.01-9.14

7-11 ani

4.12-7.93

12-19 ani

3.5-7.7

Adult

3.9-6.7

Femeile gravide au concentratii de FT3 mai scazute, corelate cu varsta gestationala:

- trimestrul I: 3.78-5.97 pmol/L;

- trimestrul II: 3.21-5.45 pmol/L;

- trimestrul III: 3.09-5.03 pmol/L.

Factori de conversie: pmol/L x 0.651=pg/mL;  pg/mL x 1.536=pmol/L;  pg/mL x 0.1=ng/dL.

Limita de detectie - 0.4 pmol/L (0.260 pg/mL).

Limite si interferente

La pacientii cu afectiuni non-tiroidiene un nivel scazut de FT3 reprezinta un rezultat nespecific.

• Interferente analitice

Pot produce interferente cu unele componente ale kit-ului si conduce la rezultate neconcludente urmatoarele:

- autoanticorpii fata de hormonii tiroidieni;

- tratamentul cu biotina in doze mari (>5 mg/zi); de aceea se recomanda ca recoltarea de sange sa se  faca dupa minimum 8 ore de la ultima administrare;

- titrurile foarte crescute de anticorpi anti-streptavidina si anti-ruteniu.

T4

Informatii generale

Tiroxina este principalul hormon secretat de glanda tiroida; detine un rol important in sistemul hipotalamo-hipofizar de reglare a tiroidei si are influenta asupra metabolismului general. T4 rezulta din cuplarea a doua molecule de 3,5-diiodotirozina, este legat de tireoglobulina si ramane in celulele foliculilor tiroidieni, de unde este excretat sub actiunea TSH.

Majoritatea tiroxinei (99%) circula in sange legata de proteine. Deoarece concentratia proteinelor  serice transportoare este supusa influentelor exogene si endogene (spre exemplu, creste in sarcina si dupa administrarea de contraceptive orale si scade in sindromul nefrotic), statusul acestora trebuie luat in considerare atunci cand se evalueaza nivelul T4.

Recomandari pentru determinarea T4 - diagnosticul hiper- si hipotiroidismului (primar sau secundar); monitorizarea tratamentului supresiv al TSH.

Pregatire pacient - à jeun (pe nemancate); daca pacientul se afla in tratament cu medicamente hipolipemiante care contin tiroxina, recoltarea de sange pentru determinarea T4 se va face la 4-6 saptamani dupa intreruperea acestuia.

Specimen recoltat - sange venos.

Recipient de recoltare - vacutainer fara anticoagulant, cu/fara gel separator.

Prelucrare necesara dupa recoltare - se separa serul prin centrifugare; se lucreaza serul proaspat; daca acest lucru nu este posibil, serul se pastreaza la 2-8°C sau la -20°C

Volum proba – minim 0.5 mL ser.

Cauze de respingere a probei – specimen intens hemolizat.

Stabilitate proba - 7 zile la 2-8°C; 1 luna la -20°C; nu decongelati/recongelati.

Metoda - imunochimica cu detectie prin electrochemiluminiscenta (ECLIA).

Valori de referinta - sunt in functie de varsta:

Varsta

Valoare nmol/L

0-3 zile

69.1-289

4 zile- 2luni

67.4-299

2-12 luni

69.1-206

2-6 ani

67.7-190

7-11 ani

73.4-182

12-19 ani

61.0-188

Adult

66.0-181

In sarcina nivelul T4 inregistreaza cresteri de 40-60%, incepand cu saptamanile 11-12, datorita cresterii TBG:

- trimestrul I: 94.4-191 nmol/L;

- trimestrul II: 102-208 nmol/L;

- trimestrul III: 89.5-202 nmol/L.

Factor de conversie:  nmol/L x 0.077688 = µg/dL; nmol/L x 0.77688 = µg/L; µg/dL  x 12.872 = nmol/L.

Limita de detectie5.40 nmol/L (0.42 µg/dL).

Valori de alerta clinica – nivel scazut: <26 nmol/L (posibilitate de coma mixedematoasa); nivel crescut: >258 nmol/L (este posibila aparitia “furtunii tiroidiene”).

Limite si interferente

In primele 2 luni de viata T4 prezinta valori mult mai mari decat la adultii normali.

Valori crescute ale T4 pot fi intalnite si in hipertiroxinemia familiala disalbuminemica – albuminele leaga T4 mai avid decat in mod normal, dar nu si T3, determinand modificari de laborator similare celor din tireotoxicoza, dar pacientii nu sunt tireotoxici din punct de vedere clinic.

Valori normale ale T4 pot fi intalnite la pacientii hipertiroidieni care prezinta tireotoxicoza T3 sau hipertiroidism artificial datorat T3 (administrare de Cytomel).

• Medicamente

Cresteri: amiodarona, amfetamine, estrogeni, heroina, levodopa, contraceptive orale, propanolol.

Scaderi: acid aminosalicilic, amiodarona, anticonvulsivante, asparaginaza, aspirina, corticosteroizi, furosemid in doze mari, litiu, penicilina, rezerpina, rifampicina, somatotropin, sulfonamide.

• Interferente analitice

Pot produce interferente cu unele componente ale kit-ului si conduce la rezultate neconcludente urmatoarele:

- autoanticorpii fata de hormonii tiroidieni;

- tratamentul cu biotina in doze mari (>5 mg/zi); de aceea se recomanda ca recoltarea de sange sa se  faca dupa minimum 8 ore de la ultima administrare;

- titrurile foarte crescute de anticorpi anti-streptavidina si anti-ruteniu.

 

Progesteron

Informatii generale

Progesteronul este un hormon steroid produs de celulele corpului galben ovarian, iar in timpul sarcinii de catre placenta. Concentratia progesteronului prezinta stranse corelatii cu dezvoltarea si regresia corpului galben. In timp ce progesteronul este putin detectabil in faza foliculara, se observa o crestere a nivelului de progesteron in ziua anterioara ovulatiei. Sinteza crescuta de progesteron se mentine de-a lungul fazei luteale. Determinarea nivelului de  progesteron reprezinta cel mai bun test de confirmare a producerii ovulatiei. In a doua jumatate a ciclului pregnandiolul este eliminat prin urina, fiind principalul produs de degradare al progesteronului.

In cursul sarcinii se inregistreaza o crestere progresiva a nivelului de progesteron intre saptamanile 9 si 32, adesea de 100 de ori fata de nivelul anterior sarcinii. Concentratia de progesteron este mai mare in caz de sarcina multipla, comparativ cu sarcina unica.

Uterul reprezinta cel mai important organ-tinta al progesteronului. Progesteronul realizeaza transformarea mucoasei uterine intr-un tesut bogat in glande (faza secretorie), care va favoriza implantarea intrauterina a ovulului fecundat. In timpul sarcinii progesteronul inhiba contractiile miometrului, dar scade si sensibilitatea la stimulii fiziologici ai contractiei. In glandele mamare progesteronul (impreuna cu estradiolul) stimuleaza proliferarea si aranjarea secretorie a alveolelor.

Recomandari pentru determinarea progesteronului

La femei: detectarea ovulatiei si urmarirea fazei luteale, stabilirea formarii si functionarii corpului galben, stabilirea statusului functional al corpului galben la pacientele cu infertilitate, functionarea placentei pe parcursul sarcinii, testarea functiei ovariene, tumori ovariene, chisturi ovariene, iminenta de avort, moarte fetala, toxemie de sarcina. Nivelurile serice de progesteron impreuna cu beta-HCG permit diferentierea sarcinii uterine normale de sarcina ectopica sau sarcina uterina anormala.

Pregatire pacient - à jeun (pe nemancate). Pacientele vor mentiona : • data ultimei menstruatii; • trimestrul de sarcina.

Specimen recoltat - sange venos.

Recipient de recoltare - vacutainer fara anticoagulant, cu/fara gel separator.

Prelucrare necesara dupa recoltare - se separa serul prin centrifugare; se lucreaza serul proaspat; daca acest lucru nu este posibil, serul se pastreaza la 2-8°C sau la -20°C.

Volum proba – minim 0.5 mL ser.

Cauze de respingere a probei - specimen intens hemolizat.

Stabilitate proba - 5 zile la 2-8°C; 6 luni la -20°C; nu decongelati/recongelati.

Metoda - imunochimica cu detectie prin electrochemiluminiscenta (ECLIA).

Valori de referinta - Sunt dependente de varsta si sex, iar la femei si de perioada ciclului menstrual:

Sex

Valori de referinta (nmol/L)

Femei • faza foliculara

• faza ovulatorie

• faza luteala

• postmenopauza

0.6-4.7

2.4-9.4

5.3-86

0.3-2.5

Barbati

0.7-4.3

Prepubertar: 0.3-1.8 nmol/L;

• Trimestrul I de sarcina: 32.6-140 nmol/L;

• Trimestrul II de sarcina: 62-262 nmol/L;

• Trimestrul III de sarcina: 206.7-728 nmol/L.

Factori de conversie: nmol/L x 0.314 = ng/mL;  ng/mL x 3.18 = nmol/L.

Limita de detectie - 0.095 nmol/L (0.030ng/mL).

Valori critice<16 nmol/L: sarcina neviabila; 16-32 nmol/L: sarcina patologica.

Limite si interferente

• Medicamente

Cresteri: corticosteron, clomifen (cresteri peste normal in faza luteala), 11-deoxicortisol, 11-deoxicorticosteron, dihidroprogesteron, dibenzodiazepina, fenotiazina, hidroxiprogesteron, ketoconazol, pregnandiona (reactie incrucisata), tamoxifen, TRH.

Scaderi: acid valproic, ampicilina, carbamazepin, contraceptive orale, danazol, dopamina, ergotamina, etinilestradiol, fenilbutazona in doze terapeutice, fenitoin, levodopa, medroxiprogesteron, pentobarbital, pravastatin, PGF-2alfa (dinoprost, trometamina).

• Interferente analitice

Pot produce interferente cu unele componente ale kit-ului si conduce la rezultate neconcludente urmatoarele:

-tratamentul cu biotina in doze mari (>5 mg/zi); de aceea se recomanda ca recoltarea de sange sa se faca dupa minimum 8 ore de la ultima administrare;

-titrurile foarte crescute de anticorpi anti-streptavidina si anti-ruteniu.

LH

nformatii generale

Impreuna cu FSH (hormonul foliculostimulant) LH apartine familiei gonadotropilor. Secretia FSH si LH este pulsatila si este  controlata de eliberarea intermitenta de gonadotropin releasing hormone (GnRH) de la nivelul hipotalamusului. LH si FSH regleaza si stimuleaza cresterea si functionarea gonadelor (ovare si testicule). Cei doi hormoni sunt produsi de celulele gonadotrope ale hipofizei anterioare de unde ajung in sange si de aici la gonade. La nivelul ovarelor gonadotropii stimuleaza cresterea si maturarea foliculilor, formarea si evolutia corpului galben, respectiv sinteza si secretia estrogenilor si a progesteronului. La barbati LH stimuleaza activitatea celulelor testiculare Leydig, de aceea  mai este numit hormonul stimulator al celulelor interstitiale.

Cel mai mare nivel de LH apare la jumatatea ciclului menstrual inducand ovulatia si formarea corpului galben (a carui principal produs de secretie este progesteronul). In celulele Leydig din testicule LH stimuleaza productia de testosteron si controleaza maturarea normala a spermatozoizilor.

Recomandari pentru determinarea LH

La barbati: elucidarea disfunctiilor axului hipotalamo-hipofizo-gonadal (in principal pentru diagnosticul diferential intre insuficienta testiculara primara si deficitul de stimulare testiculara), secretie ectopica de LH de catre un neoplasm.

La femei: elucidarea disfunctiilor axului hipotalamo-hipofizo-gonadal (in principal pentru diagnosticul diferential intre insuficienta ovariana primara si deficitul de stimulare ovariana), boala ovariana polichistica (sindrom Stein-Leventhal), clarificarea cauzelor de amenoree, boli congenitale cu aberatii cromozomiale (ex. sindromul Turner), diagnosticul si tratamentul infertilitatii, secretie ectopica de LH de catre un neoplasm, sindrom menopauzal.

Pregatire pacient - à jeun (pe nemancate). Pacientele vor mentiona : • data ultimei menstruatii; • trimestrul de sarcina.

Specimen recoltat - sange venos.

Recipient de recolta - vacutainer fara anticoagulant, cu/fara gel separator.

Prelucrare necesara dupa recoltare - se separa serul prin centrifugare; se lucreaza serul proaspat; daca acest lucru nu este posibil, serul se pastreaza la 2-8°C sau la -20°C.

Volum proba – minim 0.5 mL ser.

Cauze de respingere a probei – specimen intens hemolizat.

Stabilitate proba - 7 zile la 2-8°C; 6 luni la -20°C; nu decongelati/recongelati.

Metoda - imunochimica cu detectie prin electrochemiluminiscenta (ECLIA).

Valori de referinta - sunt dependente de varsta si sex:

Varsta

Valori (mUI/mL)

Barbati

Femei

0-1 luna

0.1-7.8

0.1-7.8

2-12 luni

<0.1-0.4

<0.1-0.4

1-5 ani

0-1.3

0-0.5

6-10 ani

0-1.4

0-3.1

11-13 ani

0.1-7.8

0-11.9

14 -17 ani

1.3-9.8

1-95.6

>=18 ani

1.7-8.6

La femei nivelul de LH variaza si in functie de fazele ciclului menstrual:

Faza ciclului menstrual

Valori (mUI/mL)

• faza foliculara

2.4-12.6

• faza ovulatorie

14.0-95.6

• faza luteala

1.0-11.4

• postmenopauza

7.7-58.5

Factor de conversie: mUI/mL = UI/L.

Limita de detectie - 0.1 mUI/mL.

Limite si interferente

Secretia de LH este pulsatila (cu variatii importante in diferite faze ale ciclului menstrual, dar si cu variatii circadiene) ca raspuns la eliberarea intermitenta de GnRH. De aceea, interpretarea valorii unei singure determinari este dificila. S-a sugerat amestecul in parti egale de seruri obtinute dupa recoltari  la 15-30 minute interval, pentru a reduce efectul secretiei pulsatile.

• Medicamente

Cresteri: acid valproic, bromocriptina, clomifen, hidrocortizon, naloxon, spironolactona.

Scaderi: digoxin, analogi ai GnRH (gonadotropin releasing hormone) in administrare continua, megestrol, (suprima varful productiei de LH),  noretindrona, contraceptive orale, fenitoin, fenotiazine, pravastatin, progesteron (suprima varful productiei de LH), stanozolol.

Efecte variabile: estrogeni (dietilstilbestrol, etinilestradiol, mestranol), cu efecte variabile in functie de doza si de durata administrarii (dozele mari produc scaderi ale LH; dozele mici produc cresteri ale LH; efectele dureaza numai cateva zile), ketoconazol, finasterid, tamoxifen, acid valproic.

• Interferente analitice

Pot produce interferente cu unele componente ale kit-ului si conduce la rezultate neconcludente urmatoarele:

-tratamentul cu biotina in doze mari (>5 mg/zi); de aceea se recomanda ca recoltarea de sange sa se faca dupa minimum 8 ore de la ultima administrare;

-titrurile foarte crescute de anticorpi anti-streptavidina si anti-ruteniu.

Prolactina

Informatii generale

Prolactina este secretata de hipofiza anterioara si eliberata episodic. Prolactina apare in ser sub trei forme diferite. Predomina forma monomerica (80%) care este activa din punct de vedere biologic si imunologic; urmeaza in procent de 5-20%  forma dimerica (“big” prolactina) care este biologic inactiva, iar in proportie de 0.5-5% forma tetramerica (“big-big”prolactina) cu activitate biologica scazuta.

Organul tinta pentru prolactina este glanda mamara unde isi exercita functia lactogenica si galactopoietica.  Cercetarile au aratat ca prolactina nu intervine la pubertate in cresterea canalelor galactofore, acest proces necesitand prezenta altor hormoni (estrogeni, corticoizi, insulina, somatotropina). Pe parcursul sarcinii nivelul prolactinei creste sub influenta valorilor crescute de estrogeni si a productiei de progesteron. Actiunea de stimulare a glandei mamare va determina postpartum lactatia.

Concentratiile mari de prolactina inhiba steroidogeneza ovariana precum si productia si secretia gonadotropilor hipofizari. Hiperprolactinemia (la femei si la barbati) este cea mai frecventa cauza a tulburarilor de fertilitate.

Pentru depistarea hiperprolactinemiilor latente se folosesc teste de stimulare cu TRH si metoclopramid.

Valori scazute de prolactina se intalnesc in sindromul Sheehan (apoplexia hipofizara) si in hipogonadismul hipogonadotropic idiopatic.

Recomandari pentru determinarea prolactinei

La barbati: ginecomastie, infertilitate, azoospermie, suspiciuni de tumori hipofizare (microadenoame si macroadenoame) si mamare.

La femei: diagnosticul ciclurilor anovulatorii, a dereglarilor ciclului menstrual, a amenoreei si galactoreei hiperprolactinemice, infertilitatii, suspiciunilor de tumori hipofizare (microadenoame si macroadenoame) si mamare.

Pregatire pacient - à jeun (pe nemancate). Deoarece secretia de prolactina este supusa unui ritm circadian, se recomanda ca recoltarea sa se faca intre orele 8 si 10 a.m.

Se va evita recoltarea dupa un examen ginecologic sau dupa provocarea galactoreei (stres-ul si, respectiv, stimularea mamelonara cresc valorile de prolactina). Recoltarea insasi poate constitui o sursa de stres si, in consecinta, de cresteri ale prolactinei.

Specimen recoltat - sange venos.

Recipient de recoltare - vacutainer fara anticoagulant, cu/fara gel separator.

Prelucrare necesara dupa recoltare - se separa serul prin centrifugare; se lucreaza serul proaspat; daca acest lucru nu este posibil, serul se pastreaza la 2-8°C sau la -20°C.

Volum proba – minim 0.5 mL ser.

Cauze de respingere a probei – specimen intens hemolizat.

Stabilitate proba - 14 zile la 2-8°C; 6 luni la -20°C; nu decongelati/recongelati.

Metoda imunochimica cu detectie prin electrochemiluminiscenta (ECLIA).

Valori de referinta - sunt dependente de varsta si sex:

Varsta

Valori ( µUI/mL)

Barbati

Femei

1-30 zile

<1720

<2010

1-12 luni

<610

<640

1-3 ani

<280

<360

4-6 ani

<360

<280

7-9 ani

<250

<280

10-12 ani

<280

<210

13-15 ani

<360

<300

16-18 ani

<320

<380

>18 ani

98-456

127-637

La femei nu exista o periodicitate legata de ciclul menstrual, cu exceptia unei cresteri usoare la mijlocul ciclului.

In cursul sarcinii se inregistreaza cresteri progresive ale valorilor de prolactina, atingandu-se in trimestrul III concentratii de 15-20 de ori mai mari fata de nivelul initial.

Postpartum valorile prolactinei se normalizeaza in 4-6 saptamani. Suptul determina cresteri prompte ale concentratiei de prolactina, insa nivelurile bazale de prolactina in perioada de lactatie nu sunt semnificativ crescute.

Factori de conversie : mUI/mL = mUI/L; mUI/L x 0.0472 = ng/mL; ng/mL x 21.2 = mUI/L.

Limita de detectie - 0.095 nmol/L (0.030ng/mL).

Valori critice>5000 mUI/mL – un indicator foarte probabil de prolactinom.

Un nivel normal de prolactina nu exclude existenta unei tumori hipofizare.

Limite si interferente

• Medicamente

Cresteri: antidepresive triciclice, antihistaminice, antipsihotice (ex.: haloperidol, loxapin, molindon, fenotiazine, pimozid, sulpirid, tiotixen), arginina, benserazida, carbidopa, cimetidina, contraceptive orale, danazol, enalapril, estrogeni, fenitoin, furosemid, insulina, interferon, interleukine, labetolol, metoclopramid, inhibitori ai monoaminoxidazei, opiacee, ranitidina, rezerpina, TRH (thyrotropin releasing hormone), verapamil.

Scaderi: apomorfina, carbamazepina, ciclosporina, clonidina, dexametazon, finasterid, dopamina, ergo-alcaloizi (inclusiv bromocriptina), hormoni tiroidieni, levodopa, nifedipin, pergolide mesylate.

• Interferente analitice

Nivelul crescut al prolactinei serice se poate datora unei hiperprolactinemii reale (cresterea monomerilor de prolactina) sau poate fi consecinta prezentei dimerilor si polimerilor de prolactina (macroprolactinemie), care sunt biologic inactivi sau cu o activitate diminuata (este cazul hiperprolactinemiilor de laborator fara expresie clinica si imagistica).

De aceea, in cazul valorilor crescute de prolactina, se efectueaza dozarea prolactinei si dupa retratarea probei  cu polietilenglicol (PEG) 6000. PEG va precipita macroprolactinele iar in supernatant vor ramane monomerii  biologic activi. Doar in cazul in care valoarea prolactinei obtinuta dupa pretratare cu PEG reprezinta peste 60% din valoarea prolactinei din serul netratat se poate afirma diagnosticul de hiperprolactinemie. Proba contine in principal macroprolactine si/sau oligomeri de prolactina (pseudo-hiperprolactinemie) in cazul unui procent <40%. Proba contine atat monomeri cat si macroprolactine sau oligomeri de prolactina in cazul unui procent cuprins intre 40% si 60%; pentru un diagnostic corect se recomanda testarea prin metoda de referinta (cromatografie prin gel-filtrare).

Deoarece exista diferente foarte mari in ceea ce priveste sensibilitatea diverselor tipuri de reactivi de a detecta macroprolactine, nu se recomanda compararea rezultatelor obtinute cu metode si reactivi diferiti.

Pot produce interferente cu unele componente ale kit-ului si conduce la rezultate neconcludente urmatoarele:

-tratamentul cu biotina in doze mari (>5 mg/zi); de aceea se recomanda ca recoltarea de sange sa se faca dupa minimum 8 ore de la ultima administrare;

-titrurile foarte crescute de anticorpi anti-streptavidina si anti-ruteniu.

Mai multe articole...

Main Menu

facebook

Suntem pe Facebook

Un Like sau un Comment ne ajuta sa fim mai buni! 

Anunturi

Pe site-ul nostru, puteti sa va verificati calitatea de asigurat prin introducerea CNP-ului dumneavoastra. Click aici: VERIFICA CALITATEA DE ASIGURAT

 


Ești aici: Home News Departament Teste Speciale